Castraveti murati “Made in Romania”

February 4, 2009 at 1:40 pm (Uncategorized)

Am avut acum cateva zile proasta inspiratie de a incerca sa cumpar de la supermarketul de la parterul blocului un borcan de castraveciori murati (ma apucase cheful de gatit in seara respectiva si ar fi mers de minune langa ce preparasem πŸ™‚ ), asa ca m-am dus direct la raionul in cauza si am inceput sa studiez oferta. Iau primul borcan, ma uit, citesc eticheta si apoi… surpriza… “Fabricat in Ungaria pentru SC bla-bla SRL”. 😦 La naiba, pun borcanul la loc si iau unul de la o alta firma, la fel. Mai studiez vreo patru borcane de la firme diferite, in total, din sase, trei erau cu castraveti unguresti, doua cu bulgaresti, si numai unul singur era “Made in Romania”, toate cam la acelasi pret. Cum nu prea am afost atras de modul in care aratau astia facuti la noi, am luat doua borcane, unul romanesc si unul bulgaresc. Din-aia unguresti, no way, din acelasi motiv din care nu voi pune benzina de la Mol decat daca sunt in desert, nu mai am benzina, si nu este decat un Mol pe o raza maaare. Ajung acasa, desfac ambele borcane, gust, parca tot ai nostri sunt mai buni, doar ca nu arata nici ei si nici borcanul grozav…
Insa totusi, nu reusesc sa inteleg, ce naiba au castravetii nostri, de nici de murat nu mai sunt buni, daca nu-s perfect drepti? 😦 Cred ca imi voi face stoc, cand voi gasi printr-un hypermarket, castraveti buni, “Made in Romania”. La fel si cu alte produse, de fiecare data cand cumpar ceva, caut sa vad unde este facut, cu ideea de a lua in primul rand ceva facut in tara. Daca nu gasesc, iau ceva de import.

Advertisements

Permalink 13 Comments

eMag Service – clientul nostru, prostul nostru – Epilog.

January 28, 2009 at 10:41 am (Uncategorized)

Acum fix 3 saptamani scriam postul acesta, in care ma plangeam de modul in care am fost tratat de cei de la service-ul eMag. Astazi am reusit sa finalizez operatiunea cu ei, dupa nervi, telefoane si asteptari indelungi pe hold… Dupa vesti (aflate bineinteles pe banii si timpul meu, momarletzii nu au binevoit sa sune nici macar o data) contradictorii, cum ca placa a fost inlocuita, reparata sau inca mai este la furnizor, ieri am aflat ca imi primesc banii inapoi, dat fiind faptul ca a fost depasit termenul legal de 15 zile calendaristice pentru solutionarea problemei. Beleaua a fost alta, ca fiind totusi un produs de generatie noua, pretul nu a scazut mai deloc in Euro in cele cateva luni scurse de la momentul achizitiei si, in contextul in care Euro a luat-o serios in sus, suma rambursata acum nu imi mai permite sa iau o placa asemanatoare… deh, asta este procedura standard, reversul medaliei poate fi momentul in care iti primesti inapoi banii pe la sfarsitul perioadei de garantie, cand respectivul produs nu mai valoreaza prea mult. Per ansamblu, o solutie decenta, oarecum defavorabila din cauza evolutiei cursului de schimb, insa raman timpul foarte mare scurs pana la rezolvarea problemei si lipsa de respect cu care am fost tratat (cu exceptia unei d-re de la Call Center, care a fost extrem de amabila, insa bineinteles, a trebuit sa sun eu si numai eu). In concluzie, nu mai cumpar de la ei decat daca nu am de ales, aferind un pret bun pentru un produs de pe stoc, tinand cont ca sunt foarte aproape de mine. Altfel, exista magazine mai serioase… πŸ™‚

Permalink 4 Comments

Zapada, Bucuresti si messenger

January 9, 2009 at 1:50 am (Uncategorized)

Astazi (08.01) a nins. Timp de cateva ore, cu fulgi mari si linistiti, a fost frumos. A inceput sa se puna, se creeau premizele sa se re-editeze ninsoarea superba din noapte de 2 spre 3 ianuarie a unului trecut.

Cum astazi am lucrat de acasa, am interactionat mai mult cu lumea pe messenger. Cateva status-uri cu “ningeee”, “uraaa, zapada”, etc, altele cu “f*tu-i, iar ninge”, “sa vina vara”, va imaginati voi. Eu, lesne de ghicit, aveam un status maaare (il faceam si roz si blinky daca puteam) cu “ningeee… πŸ™‚ yupiii… :)” – dupa 5 minute, primul mesaj cu “sa-ti bagi zapada aia undeva”; mai trec cateva minute, variatiuni pe aceeasi tema. Am numarat de curiozitate si, in cateva ore (dupa ce s-a oprit ninsoarea am trecut la “nu mai ninge… :(“), 17 persoane s-au legat de status-urile mele si de faptul ca ma bucuram ca ninge si, mai apoi, eram trist ca se oprise ninsoarea. Argumentele au fost, in mod invariabil, cam aceleasi: trafic, mocirla, frig, etc.

Pentru mine insa e simplu. Ninsoarea este singurul lucru care, aplicat Bucurestiului acesta gri, murdar si imbacsit, are o sansa sa il faca sa arate frumos. In 8 ani si ceva de cand sunt aici, niciodata nu mi-a placut mai mult orasul decat in dimineata de 3 ianuarie anul trecut, cand totul era plin de zapada. A meritat pe deplin, cu tot traficul dat peste cap, cu toata mocirla, cu tot ce a fost, insa pentru cateva zile am avut un oras vag frumos.

Permalink 1 Comment

Emag Service – clientul nostru, prostul nostru.

January 7, 2009 at 4:34 pm (Uncategorized)

Pana acum as zice ca am avut bafta cu electronicele si cu componentele IT, nu am avut probleme cu ele, astfel incat sa fiu nevoit sa apelez la garantie. Insa cum placa mea video s-a transformat in aparat de facut omleta (la o temperatura de 120 grade poti sa faci si ochiuri cred πŸ™‚ ), a trebuit sa o duc la service, devenise de-a dreptul insuportabila.

Asa ca am luat frumos placa, cu cutie, cu toate accesoriile, am reusit sa gasesc si factura + garantie, si am purces la mandrii de la Emag. Magazin caruia ii sunt cat de cat fidel, avand o oferta buna, preturi decente si, cel mai important, fiind aflat la 5 min de mine. Insa episodul de astazi din service m-a pus pe ganduri, daca sa mai cumpar de la ei, sau sa recomand si altora sa faca asta…

Ce s-a intamplat… ajung frumos cu placa, gasesc intrarea in service (sub scara, ascunsa, nemarcata, etc) si dau de o coada uriasa. La preluare produse o singura tipa, se chinuia saraca (la momentul actual imi era un pic mila de ea), insa fiind multi si cu multe produse mergea greu. Cand la unul a durat cam 20 de min, lumea a inceput sa se impacienteze, insa degeaba. Angajatii care s-au mai perindat pe-acolo nici vorba sa ajute, ci doar sa mai rezolve cate ceva pentru ei si prieteni si cunoscuti, si ce-o mai fi. Profesionalism pana la capat. Rezist vreo ora, cam atat am stat la coada, si ajung intr-un final in fata tipei de acolo, o salut… nimic, nici macar “ce problema aveti?”. Nimic. Ii dau placa si actele sa vedem ce zice. Intr-un final ma intreaba ce are, ii explic detaliat (bineinteles ca n-a inteles nimic, pe foaia de service a scris doar “se incinge prea tare”), si ii dau lovitura finala… ii spun ca as vrea ca placa sa fie schimbata, sa mentioneze ca din punctul meu de vedere nu poate fi reparata. Nici daca i-as fi propus sex in grup cu toata lumea de la coada nu cred ca mi-ar fi aruncat o asemenea privire, iar raspunsul a fost pe masura “nu pot sa scriu, service-ul verifica si decide”. Adica clientul e un prost, opinia lui este nesemnificativa. La momentul actual deja nu mai imi era mila de tipa, ci consideram ca isi merita soarta, la cat de acra este. Si apoi a urmat lovitura finala din partea ei… ca dureaza pana la 10 zile lucratoare stabilirea unui diagnostic, si abia apoi vedem ce se poate face.

Asa ca nu pot decat sa astept, stau cu o janghina de placa video in calculator, pana vor binevoi dansii sa se miste. Daca imi schimba placa pana la sfarsitul saptamanii viitoare, le voi mai acorda o sansa si pe viitor. Daca nu, voi posta aici si ma voi asigura ca toti cunoscutii vor afla de lipsa de profesionalism, si de modul in care isi trateaza clientii service-ul de la Emag.

Permalink 7 Comments

Muntele, isteria nationala de sezon.

January 6, 2009 at 9:55 pm (Uncategorized)

Cu totii am vazut sau citit de atatea ori despre nebunia care se face pe traseul Bucuresti – Brasov in fiecare week-end, fie el cu zapada sau nu. La fel, stim ca de sarbatori a devenit un adevarat sport national sa mergi de Craciun sau Revelion la Sinaia / Busteni / Predeala / Poiana Brasov (daca mergi in Poiana esti chiar tare se pare, dupa topurile actuale). Nu mai zic de faptul ca, pentru a gasi o pensiune libera de Revelion a trebuit sa incepem sa cautam din august, si am platit-o in decembrie, asa multa lume este, in ciuda preturilor putin spun aberante (la pensiunea unde am fost noi, o camera care in mod uzual costa 120 RON pe noapte, acum costa 300 RON – wtf!?).

Nu pot sa nu ma intreb de ce atata nebunie, atata isterie… la cate masini au mers spre munte in ultimele week-end-uri (cand ne-am intors de la Rasnov, pe 2 ian, coada la urcare era de la Breaza de jos pana la Predeal, bara la bara), unde naiba se duc toti apucatii?

Locuri de parcare nu sunt, partii avem doar cateva, locuri de cazare si-alea sunt putine, oriunde mergi stai la o coada enorma (la TV i-au aratat pe unii care erau fericiti ca statusera 45 d emin la coada la vin fiert pe partie la Predeal, insa era “suuuper taaare, meritaaa sa fii aaaiiici!!!”), nici locuri sa mananci nu ai destule, ca totul e sub-dimensionat.

Si cel mai tare e ca toti se vaita de trafic, ca nu sunt drumuri, ca Politia nu face nimic, etc. Daca ar fi stat ei naibii locului acasa, era mai bine tuturor si nu aveau de ce sa se vaite, insa cel mai usor este sa dai vina pe altii. Insa deh, romanul trebuie sa fie vara la Mamaia si iarna in Poiana. Minunat de-a dreptul…

M-am convins ca, daca mai ajung pe la munte pe la noi de Revelion, voi evita cu siguranta zona asta (si acum, nu am fost decat in trecere pe-aici, zona Rasnov – Moeciu – Zarnesti pe unde am umblat noi a fost total altceva, mai liber, mai uman), nu merita efortul. Nu ma voi duce sa fac 6 ore pana la Busteni, nu voi umbla cu anunt in parbriz cum ca am nevoie de cazare, nu voi alerga cu orele dupa un loc de parcare, nu voi da confortul personal pe “bucuria” de a fi acolo unde trebuie…

Permalink Leave a Comment

Sex sells – barbatul bibelou.

December 14, 2008 at 8:45 pm (Uncategorized)

Am primit destul de rapid dupa ce am postat Sex sells un mesaj de la o persoana draga (altcuiva, nu mie πŸ™‚ de fapt, si mie, insa nu in acel fel πŸ˜‰ ), mesaj in care primeam un link foarte interesat, ce-i drept catre site-ul unei reviste de gagici de care n-am auzit niciodata (deh, sunt incult, recunosc, eu mai citeam demult Cosmopolitan, sfaturile de la articolele cu sex erau delicioase, ma amuzau teribil intotdeauna), Mayra. Articolul ar fi asta si, sincer, e cel putin interesant.

Incerc sa ma pun un pic in pielea vreunuia dintre barbatii despre care se vorbeste acolo si ma gandesc ce m-ar putea face sa ma comport in acest fel. Asa cum vad eu problema, in propriul meu mod defect (mi s-a spus de destul ori incat incep sa cred si eu asta), ar exista trei posibilitati:

1. tipa e nasoala (are cosuri, are mustata, e mai mult decat plinuta, are un san mai sus si unul mai jos πŸ™‚ , etc) – scenariul pica, deoarece, daca asta ar fi situatia, n-as ajunge in mod sigur cu ea la mine/ea acasa, in postura de a face sex, ci as fugi pe la mijlocul primei intalniri probabil.

2. nu sunt atras la modul serios de tipa – atunci as putea vrea doar sex (si atunci nu s-ar pune problema sa nu fac nicio miscare in acest sens) sau e nasoala (vezi punctul 1), deci si acest scenariu pica.

3. ma tem – adevarat. Majoritatea barbatilor am auzit de atatea ori expresii celebre gen “nu vrei decat sex de la mine”, “ma simt tratata ca o bucata de carne”, “vrei sa profiti de mine si de inocenta mea”, “ce vrajeala ai in tine” si alte texte asemenea, incat am ajuns sa ne temem ca orice cuvant sau gest ar putea fi interpretat; si, din pacate, cel putin din experienta proprie, interpretarea este de putine ori favorabila barbatului. Ne temem ca o mana pusa prea sus sau prea jos, ca un sarut mai pasional si dus un pic mai departe de buze, o privire mai focoasa, toate pot semnala tipei de langa noi, in propria-i gandire, ca nu vrem decat sex si mai vedem apoi. Din pacate multe, tot mai multe femei se inscriu in acest curent, al fetelor “cuminti”, care vor taxa rapid si dur orice barbat care face orice gest care el in considera indecent si care ar putea denota un interes sexual. 😦 E oarecum un cerc vicios, nu se stie cand, cum si de unde a pornit sau cand si cum se va termina, daca se va termina cu relatiile in care barbatul se teme sa faca vreo miscare din cauza unor experiente trecute, iar tipa isi doreste ca el sa faca acea miscare, ea nefiind ca tipele care l-au “traumatizat” pe respectivul. Circula mai demult pe net un mail haios cu instructiuni despre barbati, din care una este cat se poate de adevarata: “Hints do not work with us. Subtle hints do not work with us. Just say what you want. πŸ˜‰ ” – descrie destul de bine modul de gandire si functionare al multor barbati, care vor actiona numai cand sunt 100% siguri ca ceea ce vor face va fi perceput la modul corect de persoana de langa ei.

Asa ca, concluzionand un pic, cel mai probabil barbatii descrisi in respectivul articol au avut cateva experiente mai putin fericite in trecut, cu relatii esuate fiindca ceea ce au considerat ei ca fiind normal a fost considerat ca lipsit de bun-simt de tipele cu care au fost (ma bucur sa vad ca d-na / d-ra care a scris respectivul articol a avut puterea de a recunoaste ca, de multe ori, femeile adora sa fie dominate pasional – iar cele care nu agreeaza un asemenea mod de desfasurare a ostilitatilor sunt in majoritatea cazurilor cele care creeaza barbatii bibelou πŸ˜› ). Sexul e ceva frumos, minunat, etc, si ceva perfect normal intr-o relatie. Am mai scris asta, si o voi mai repeta, si nu voi intelege deloc cum unele persoane percep asta altfel. Iubirea intr-o relatie nu poate veni fara sex, asa ca textul cu “dar intai vreau sa simt ca ma iubesti si apoi sa facem dragoste” este un text doar care taie elanul si creeaza specimene masculine timorate πŸ˜€ . Nu zic de sex la prima intalnire, insa nici dupa multe multe intalniri, luni de iubire platonica (citeam un studiu mai demult in care se spune ca sexul vine in mod optim si natual intre a 5-a si a 12-a intalnire, sper sa mai gasesc articolul πŸ˜‰ ), pentru ca atunci nici mama sexului nu mai salveaza relatia aia la cate frustrari s-au acumulat. Trebuie doar sa existe intelegere, dorinta, atractie, si respect… si va veni si sexul, va veni si iubirea, va veni si fericirea de lunga durata.

Permalink 2 Comments

Sex sells.

December 8, 2008 at 12:24 pm (Uncategorized)

Pornind de la un post vechi de pe Yahoo 360 si de la cateva discutii avute in ultima perioada cu cativa prieteni, unii foarte apropiati, unii pe care i-as putea incadra la cunostinte, am ajuns sa scriu un post despre femei si sex, intrucat in respectivele discutii am regasit destul de des o idee comuna.

Care ar fi ideea? Aceea ca sexul este unica moneda de schimb a femeilor in relatia cu barbatii, nu au de oferit nimic altceva care sa se apropiea ca importanta si eficienta… unii mai mitocani ar spune ca si gatitul ar intra aici, altii mai romantici ar spune ca in niciun caz nu se poate gandi asa, atat de cinic si de sec. Iesi, cunosti, discuti, te plimbi, te simti bine, zambesti, saruti, te mai plimbi, mai discuti, si abia apoi e momentul oportun pentru sex, pentru amandoi. Daca gandesti ca sexul e singura moneda de schimb, inseamna ca asta e singura forta care te tine legat intr-o relatie, atata timp cat sexul exista si este bun, stai, apoi zbori rapid care alta, cu o moneda mai tare. La fel, daca nu primesti moneda, fugi in alta parte, doar ai muncit degeaba, nu ti-a iesit nimic… ce relatie mai e aceea, pe ce baza o mai construiesti?

Totusi, cred ca toti suntem de acord ca sexul este vital intr-o relatie. Daca e bun, atunci va reusi sa repare si sa acopere alte aspecte, unde pot exista mici lacune (nu foarte mari, nu foarte multe totusi). Daca nu este (aici ma refer cand nu merge, cand unul, sau chiar amandoi nu se simt cu adevarat bine), atunci relatia chiar nu prea are sanse de reusita, deoarece se vor crea prea multe frustrari, prea multi nervi.

Am vazut revolta legata de faptul ca de ce nu se scot la “vanzare” toate femeile, rapid si la obiect, de ce cer sa fie ascultate, de ce vor sa se simta protejate si iubite inainte de a sari in pat, ca toate femeile singure peste 24-25 de ani ar trebui sa fie pregatite de sex, oricand, rapid, fara pretentii de ascultare, atentie, vorbarie, fara nimic complicat. Ceea ce mi se pare ciudat, de ce este atata revolta din partea unora, chiar atat de multe experiente atat de nashpa cu atat de multe femei sa fi avut, atat de mult ghinion? Sau ar trebui sa mi se para ciudat ca mi se pare aceasta revolta ca fiind ceva ciudat, sunt eu defect si, de fapt, e ceva normal ce am auzit din gura celor cativa prieteni sau cunoscuti mentionati? Tind sa cred ca nu e chiar normal, si modul respectiv de a gandi este rezultatul unui sir nefavorabil de evenimente si de intamplari, cu femei care de care mai nepotrivite.

Pe de alta parte, stim toti care este cea mai puternica arma cunoscuta omului, din vremuri imemoriale si pana astazi. Asa ca as zice ca este de inteles de ce este folosita in mod tactic de catre femei, asupra barbatilor. πŸ™‚

Permalink 5 Comments

Agroturism romanesc.

December 3, 2008 at 1:12 pm (Uncategorized)

Cica agroturism. Am fost in week-end la Pensiunea Cisnadioara, cu un grup de prieteni, sa sarbatorim impreuna 1 Decembrie si faptul ca nu mergem sa votam… nu de-alta, da’ chiar n-am fi avut pe cine, prea multi ciumpalaci si prea putini politicieni. Insa sa revenim, nu despre asta era vorba.

Am sunat din timp, cu vreo doua saptamani inainte, la pensiunea in cauza, am agreat un pret cu proprietarul pentru toata pensiunea (6 camere), ne-a spus ca, teoretic, are si restaurant, insa ne putem prepara noi tot ce vrem. Pana aici totul bine. πŸ™‚

Ajungem sambata pe la 12 si ceva pe-acolo (deh, plecarea de dimineata e un lucru de dorit insa greu de realizat, in orice grup se gasesc unii mai mocaiti πŸ™‚ ), parcam masinile si ne ducem hotarati la receptie: “Buna ziua, noi suntem grupul care a rezervat pensiunea pentru week-end”. Fetele de la receptie fac ochii cat ceapa si ne spun ca nu sunt decat 5 camere, si nu 6 cum am cerut si stabilit noi. Mda, belea (rezolvabila ce-i drept, vreo 2 camere erau ocupate in regim single, ne mai inghesuiam noi cumva, cu reducerea de rigoare, insa n-ama vut chef). Vine proprietarul dupa vreo 15 min, baguie o scuza pe-acolo si ne da apartamentul lui de la mansarda. Teoretic apartament, practic, o camera cu un pat si un dulap. Se gaseste unul care sa mearga sa doarma acolo (deh, din cei care au ajuns ultimii :D), deci problema asta rezolvata oarecum. Apoi descoperim ca 2 camere, teoretic duble, erau doar niste debarale mai mari, fara geamuri… deh, alti oropsiti, tot din cei intarziati. πŸ™‚

Apoi, cand coboram, aflam ca, de fapt, bucatarul va sta pe-acolo tot timpul si ca nu ne putem prepara noi nimic, ci ala va trebui sa ne faca tot. Iar ne enervam, iar ne stresam, ii spunem ca de gratarul nostru nu se atinge nimeni si ca cineva va sta cu el sa-l invete cum se face orezul cu curry (asta era in stare sa-l faca direct pilaf πŸ™‚ ), reusim s-o scoatem cat de cat si pe-asta la lumina. Plecam prin sat sa mancam, gasim la o alta pensiune (ni se luase de bucatarul de la noi) o ciorba senzationala, apoi ne mai invartim pe-acolo, urcam la cetate, poze, frumos, ne simtim bine.

Seara venim inapoi la pensiune, cu ideea de a ne odihni un pic, un dus ceva, si apoi sa bagam gratare, Rammstein, votca si carti, ca de obicei… πŸ™‚ Ne re-intalnim jos in efectiv aproape complet, vreo doi cam nervosi, ba ca nu aveau presiune la apa calda, ba ca era ceva rupt prin baie, ba ceva nu mergea. Clar, grav. Important e ca pana la urma toti ne-am desconcsizat (ei, ca eu si Cristi am capatat un miros nobil de fum de gratar, asta e altceva, a meritat), insa gustul amar a ramas. Intre timp, aparuse si proprietarul, care incepuse sa trosneasca a alcool. Vine pe la noi (ne bagasem intr-un separeu, ca mai erau si alti clienti in restaurantul de jos), se enerveaza ca eram prea multi in bucatarie (maxim doi, unul care pazea bucatarul, si altul care de obicei intra pentru doua minute, sa caute un cutit sau altceva), ne spune sa nu bagam vreun calorifer electric in priza, ca-i sar sigurantele si oricum e cald (si atunci de ce a mai pus cate unul in fiecare camera, lol :)), si alte balarii din-astea. Il calmam, ii explicam ce si cum, ca suntem cuminti si nu-i stricam nimic, asa ca ne lasa in pace… Si aici au inceput sa sufere bietele fete de la receptie, ca unii din noi au mers la culcare la 5.30. Ei, saracele alea au avut ordin strict de la proprietar, sa nu care cumva sa plece de-acolo inainte sa dam noi stingerea (i-o fi fost frica sa nu facem pipi in oala cu ciorba din bucatarie, naiba stie :)), asa ca au stat alea cu ochii cat ceapa dupa noi. Ne-a parut rau de ele, insa n-am avut ce le face, asa ca ne-am vazut de chef pe-acolo, prin vecini (era un majorat la vila de alaturi, asa ca am fost si pe la astia, i-am spurcat un pic, ca ascultau tot felul de chestii inainte sa venim noi, apoi sa trecut la Rammstein, Marilyn Manson si altele asemenea), si apoi la culcare. Insa spre dimineata unii s-au trezit congelati prin camere (ca, deh, centrala face cald, da’ e pe lemne, face juma’ de ora cald si doua sta degeaba). πŸ™‚

Distractie, ce sa mai. Insa am ignorat toate aceste mici belele, am apreciat vremea excelenta, peisajele superbe, grupul placut de prieteni, si mancarea, bautura si muzica, toate pe gustul nostru. Asa ca a fost un week-end foarte reusit. Zona Sibiu – Paltinis – Cisnadioara nu pot decat sa o recomanda, merita, doar sa nu stati la pensiunea unde am stat noi.

Permalink 1 Comment

Electorala – din nou.

November 27, 2008 at 8:55 am (Uncategorized)

De dimineata am oscilat cateva clipe intre a merge la birou cu masina (si, implicit, a sta iar blocat in trafic, mai ales seara, a consuma o tona de benzina si a injura ca iar nu gasesc loc de parcare) si a veni, ca de obicei cu 41 (si, implicit, a sta presat – lipit de vreun geam si a suporta miasme care te dau efectiv pe spate – da, lumea nu se spala nici iarna, ca e frig :().

Am iesit din bloc si m-am indreptat catre masina… m-am apropiat de ea si apoi am vazut “dezastrul”. Toate masinile parcate in fata blocului aveau fiecare cate cel putin 5-6 fluturasi electorali (din fericire era doar pusi in parbriz, la in capacul de la portbagaj, prin usi – bine ca nu le-a trecut prin cap sa ii lipeasca de geamuri cum am vazut ca faceau acum 4 ani unii), iar pe jos erau alte cateva zeci de fluturasi printre masini. PD-L, PSD-PC, PNL, toti erau pe-acolo, imi dau seama ce “razboi” fluturasesc a fost de dimineata. Ma intreb doar daca are rost, daca toata nebunia asta cu fluturasi (doar o alta forma de spam) si cu afise lipite peste tot pe unde se poate are rost, daca schiar schimba voturile oamenilor… eu consider ca efectul este preponderent invers, agasand mai degraba lumea, care injura ori de cate ori strange cate un teanc de hartii de pe masini, mai isi zgarie parbrizele, mai strica vreun stergator, una alta. Campanie pur neintruziva pentru omul de rand…

Permalink Leave a Comment

Nesimtire.

November 27, 2008 at 8:41 am (Uncategorized)

RATB-ul se pare ca este un izvor nebanuit de intamplari mai mult sau mai putin haioase… Dupa babele nebune, acum doua seri am putut observa in actiune un specimen deosebit de calator. De data asta am fost doar observator, fara a fi implicat in niciun fel in eveniment. Deci…

Iau 335-ul, tot de la Piata Presei, pana la CdG, cu treaba. In autobuz, la prima statie urca trei controlori si incep sa ia lumea la puricat. Majoritatea OK, pana ajung la un tip, care venise de prin Bucharest Business Park de undeva la cativa pasi in spatele meu, imbracat frumos, la costum, elegant, banuiesc ca era avocat ceva. Surpriza, tipul nu avea bilet, din lene, din comoditate sau, cel mai sigur, din lipsa de bun-simt, casa de bilete fiind fix in statie. Si a inceput sa se milogeasca de aia, c-o fi, c-o pati, ca e prima data cand i se intampla, ca nu mai face, ca ii roaga sa aiba un pic de intelegere, ca si el e om. Ti se rupea sufletul, ce sa mai, mai era nevoie doar de povestea cu “suntem 10 frati acasa, parinti plecati in desertul Atacama la cules zambile, si eu muncesc pentru toti” ca sa fie mai lacrimogen. Controlorii siderati, nu stiau ce-i cu asta, restul lumii se uita ca la urs, sa mori de ras ce sa mai. Controlorii, baieti antrenati, nu s-au lasat induiosat si i-au trosnit tipului o amenda… asta suparat ca naiba, ca nu-s intelegatori, ca banii, toate povestile clasice. N-are scapare si scoate sa plateasca si vad astia ca omul avea portofelul plin de bani si de carduri si se iau de el, ca isi bate joc de ei si face circ aiurea.

La care replica a fost de o mitocanie senzationala: “baaa, eu muncesc pentru banii mei si fac bani cat nu visati voi, da’ de ce p*la mea sa va dau eu bani si sa platesc bilet???”. Recunosc, RATB-ul nu e nici cel mai curat, nici cel mai civilizat si nici cel mai eficient sistem de transport, insa de-aici si pana la a considera ca nu merita sa platesti atunci cand il folosesti, este cale lunga si mitocanie multa.

Permalink 5 Comments

« Previous page · Next page »