Agroturism romanesc.

December 3, 2008 at 1:12 pm (Uncategorized)

Cica agroturism. Am fost in week-end la Pensiunea Cisnadioara, cu un grup de prieteni, sa sarbatorim impreuna 1 Decembrie si faptul ca nu mergem sa votam… nu de-alta, da’ chiar n-am fi avut pe cine, prea multi ciumpalaci si prea putini politicieni. Insa sa revenim, nu despre asta era vorba.

Am sunat din timp, cu vreo doua saptamani inainte, la pensiunea in cauza, am agreat un pret cu proprietarul pentru toata pensiunea (6 camere), ne-a spus ca, teoretic, are si restaurant, insa ne putem prepara noi tot ce vrem. Pana aici totul bine. 🙂

Ajungem sambata pe la 12 si ceva pe-acolo (deh, plecarea de dimineata e un lucru de dorit insa greu de realizat, in orice grup se gasesc unii mai mocaiti 🙂 ), parcam masinile si ne ducem hotarati la receptie: “Buna ziua, noi suntem grupul care a rezervat pensiunea pentru week-end”. Fetele de la receptie fac ochii cat ceapa si ne spun ca nu sunt decat 5 camere, si nu 6 cum am cerut si stabilit noi. Mda, belea (rezolvabila ce-i drept, vreo 2 camere erau ocupate in regim single, ne mai inghesuiam noi cumva, cu reducerea de rigoare, insa n-ama vut chef). Vine proprietarul dupa vreo 15 min, baguie o scuza pe-acolo si ne da apartamentul lui de la mansarda. Teoretic apartament, practic, o camera cu un pat si un dulap. Se gaseste unul care sa mearga sa doarma acolo (deh, din cei care au ajuns ultimii :D), deci problema asta rezolvata oarecum. Apoi descoperim ca 2 camere, teoretic duble, erau doar niste debarale mai mari, fara geamuri… deh, alti oropsiti, tot din cei intarziati. 🙂

Apoi, cand coboram, aflam ca, de fapt, bucatarul va sta pe-acolo tot timpul si ca nu ne putem prepara noi nimic, ci ala va trebui sa ne faca tot. Iar ne enervam, iar ne stresam, ii spunem ca de gratarul nostru nu se atinge nimeni si ca cineva va sta cu el sa-l invete cum se face orezul cu curry (asta era in stare sa-l faca direct pilaf 🙂 ), reusim s-o scoatem cat de cat si pe-asta la lumina. Plecam prin sat sa mancam, gasim la o alta pensiune (ni se luase de bucatarul de la noi) o ciorba senzationala, apoi ne mai invartim pe-acolo, urcam la cetate, poze, frumos, ne simtim bine.

Seara venim inapoi la pensiune, cu ideea de a ne odihni un pic, un dus ceva, si apoi sa bagam gratare, Rammstein, votca si carti, ca de obicei… 🙂 Ne re-intalnim jos in efectiv aproape complet, vreo doi cam nervosi, ba ca nu aveau presiune la apa calda, ba ca era ceva rupt prin baie, ba ceva nu mergea. Clar, grav. Important e ca pana la urma toti ne-am desconcsizat (ei, ca eu si Cristi am capatat un miros nobil de fum de gratar, asta e altceva, a meritat), insa gustul amar a ramas. Intre timp, aparuse si proprietarul, care incepuse sa trosneasca a alcool. Vine pe la noi (ne bagasem intr-un separeu, ca mai erau si alti clienti in restaurantul de jos), se enerveaza ca eram prea multi in bucatarie (maxim doi, unul care pazea bucatarul, si altul care de obicei intra pentru doua minute, sa caute un cutit sau altceva), ne spune sa nu bagam vreun calorifer electric in priza, ca-i sar sigurantele si oricum e cald (si atunci de ce a mai pus cate unul in fiecare camera, lol :)), si alte balarii din-astea. Il calmam, ii explicam ce si cum, ca suntem cuminti si nu-i stricam nimic, asa ca ne lasa in pace… Si aici au inceput sa sufere bietele fete de la receptie, ca unii din noi au mers la culcare la 5.30. Ei, saracele alea au avut ordin strict de la proprietar, sa nu care cumva sa plece de-acolo inainte sa dam noi stingerea (i-o fi fost frica sa nu facem pipi in oala cu ciorba din bucatarie, naiba stie :)), asa ca au stat alea cu ochii cat ceapa dupa noi. Ne-a parut rau de ele, insa n-am avut ce le face, asa ca ne-am vazut de chef pe-acolo, prin vecini (era un majorat la vila de alaturi, asa ca am fost si pe la astia, i-am spurcat un pic, ca ascultau tot felul de chestii inainte sa venim noi, apoi sa trecut la Rammstein, Marilyn Manson si altele asemenea), si apoi la culcare. Insa spre dimineata unii s-au trezit congelati prin camere (ca, deh, centrala face cald, da’ e pe lemne, face juma’ de ora cald si doua sta degeaba). 🙂

Distractie, ce sa mai. Insa am ignorat toate aceste mici belele, am apreciat vremea excelenta, peisajele superbe, grupul placut de prieteni, si mancarea, bautura si muzica, toate pe gustul nostru. Asa ca a fost un week-end foarte reusit. Zona Sibiu – Paltinis – Cisnadioara nu pot decat sa o recomanda, merita, doar sa nu stati la pensiunea unde am stat noi.

Advertisements

1 Comment

  1. ana maria said,

    E superba zona!
    Am fost si eu in septembrie in Silistea Sibiului, pe la Sibiel parca, si a fost super!!! Atat cazarea, masa cat si atmosfera! Mai norocosi, ce sa faci!

    De Sibiu nu mai zic nimic, pentru mine e “acasa”! 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: